"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Dimineți de toamnă
Dimineți de toamnă

Dimineți de toamnă

Tanti Aglaie (n-am idee cum o cheamă, dar numele i se potrivește) se ocupă cu întreținerea curățeniei la noi în bloc. Și pot să spun, sincer, că face o super treabă. Nu mai miroase a levănțică în ultima vreme, ce-i drept, dar cred că e din cauza bugetului redus, căci scara tot sclipește.
Tanti Aglaie vorbește de toate, dacă îi dai ocazia. Și nu e tot timpul coerentă în idei, fapt pentru care îmi pare rău de ea, căci îți trebuie răbdare și nu toată lumea o are. Te caută cu privirea să te salute, în schimb. Efectiv îi place să-ți dea Bună Dimineața , chiar dacă ea mătură la etajul 7 și tu ești pe la etajul 5. Scoate capul pe scară și strigă. E relativ simpatică, în felul ei.
Săptămâna trecută, într-o dimineată nu atât de răcoroasă de toamnă, deschid ușa de la lift. Dau să pun piciorul afară și apare tanti Aglaie ca o nălucă, de după ușă. Înainte de salutul de la primă oră se uită în jos, spre pantofii mei și un țipăt disperat se aude în liniștea dimineții: PĂI UNDE PLECI AȘA, FĂRĂ CIORAPI?!
Aoleu (zic în gând)… Prima noastră conversație serioasă.
Dar am ciorapi!
N-ai.
Am!
Nu se văd.
Asta era și ideea….
N-am convins-o, clar, dar i-am zâmbit frumos și am fugit spre metrou.
Pe drum, am simțit nevoia s-o sun și pe mama, să-i spun ca am ciorapi în picioare. Sigur ea a trimis-o pe tanti Aglaie sub acoperire, când m-am mutat in București.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.