Când vine vorba de luat decizii, spre ce înclini? Să faci în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită (nu se poate, dar tu incearcă)? Sau să te focusezi pe ce consideri că e mai bine pentru tine la momentul respectiv…chiar dacă unora nu le convine?? Pam pam! (nu-i dilema zilei, dar e frecventă) Şi nu accepta să te facă nimeni egoist dacă te gândeşti la tine. E altă poveste aici, mai profundă. Iar cunoştinţele mele de psihologie se cer aprofundate 😉
Psihologia inversă sau şantajul emoţional sunt printre cele mai frecvent utilizate metode de influenţare a deciziei cuiva. Şi dacă te-apuci să le foloseşti, înseamnă că funcţionezi pe principiul “scopul scuză mijloacele”. (oare?) Întrebarea este: sunt aceste metode atât de blamabile precum par? Căci în fond, decizia nu o ia nimeni în locul tău. Nici măcar nu ai un 9mm îndreptat spre capul tău. E simplu. E da sau nu. Azi sau mâine. El sau ea. Alb sau negru. Că vin “ispitele” cu paleta de culori să te zăpăcească…apăi demonstrează şi tu că n-ai făcut “şcoală” degeaba. Măcar nu arăta că oscilezi, altfel presiunea pusă asupra ta creşte direct proporţional cu dubiul.
Şi nu vă speriaţi, vorbesc inclusiv de alegerea modelului de gresie pentru bucătărie!!! Ştiţi cum sar ăştia de la magazin pe tine?? Pfoai ce şcoală au în ei… nici nu mai ştii ce vroiai cînd ai intrat în magazin.
Ei, aşa şi pe planuri mai înalte.
P.S. Deciziile cele mai proaste se pot dovedi în final cele mai bune. E o chestiune de timp. 🙂