Dragi copii,
Ce mă bucur că n-aţi luat bacul. Şi n-o să-l luaţi nici în toamnă prea mulţi, nu vă faceţi iluzii. Cumva, cândva şi pe nu ştiu ce fundamente, v-aţi autoproclamat deştepţi din fire, superiori fraierilor care stau la catedră şi, cu excepţiile de rigoare, îşi dau silinţa cu proşti ca voi, în timp ce sistemul lor nervos se duce dracu’ odată cu tinereţea, răbdarea şi simţul pedagogic. Eu una, v-aş ţine în liceu cât ar fi nevoie, până aţi înţelege şi voi şi părinţii voştri idioţi că, să apari la TV să spui că nu-i corect că nu v-au lăsat “nesimţiţii” să mişcaţi, este poate un apogeu al prostiei celor 18 ani pe care i-am avut cu toţii la un moment dat, deşi în alte stări mentale decât voi. Şi sigur de aia aţi picat bacul… nu pentru că limitarea voastră nu vă permite să vă vedeţi interesul unei vieţi în care, veţi fi mereu frustraţi de incapacitatea de a vă ajuta fără să fiţi ajutaţi.
Şi da, dragi copii, noi am putut “să mişcăm”. Diferenţa este că şi dacă ne-ar fi legat de mâini şi la ochi, noi tot absolveam. Şi din amintirile unor ani îndepărtaţi, certitudinea asta e singura care mi-a rămas.
Fără respect,
O altă generaţie. De care sunt mândră.
Ei, da, aici e alta parere.
Ai multe texte caustice, iar revoltele tale atrag multa energie negativa. Hai sa ne intalnim intr-o zi, lasa-ma sa-ti dau din albastrul ochilor mei.
lucrurile care-mi plac le tin de multe ori doar pentru mine, imi recunosc egoismul. dar cu tot ce nu tolerez, trebuie sa dau afara, altfel ma incarc negativ. acum, fiecare dintre noi si-a construit blogul din diverse motive, de multe ori, descoperite tarziu, pe parcurs 🙂
dar o intalnire la o cafea nu pot sa refuz, niciodata. mai ales daca am cu cine s-o discut, nu doar s-o beau 🙂