În relaţiile interprofesionale, etica şi profesionalismul nu sunt doar nişte termeni de care să râdeţi voi pe la colţuri, invocând faptul că în afaceri e ca în junglă şi poţi scoate oricând animalul din tine… dacă nu e cazul, desigur 🙂
Am pretenţia la un “Bună ziua” la început de e-mail şi “Mulţumesc” la sfârşit, cer flexibilitate în funcţie de nevoia clientului şi în măsura posibilităţilor furnizorului de servicii şi acea amabilitate cu care mă câştigă şi a doua oară de client. Şi să fie el sigur că îl recomand mai departe, căci sunt mare fană a marketingului viral.
Furnizorul meu de servicii nu e, în cazul de faţă, genul cu mail pe mobil şi ofertă personalizată cu datele firmei, publicitate în presă sau mai ştiu eu ce. Dar îi merge suficient de bine cât să nu-şi închidă business-ul şi să trăiască liniştit, de pe urma altor clienţi, mai fancy şi multinaţionali, aşa ca noi. Mai mult multinaţionali, decât fancy, când ne dăm cu stângu-n dreptu’.
………………………………………………………………………………………….
Uneori, tind să militez pentru acele proceduri interne (alea de care fuge toată lumea pentru că regulile par a le limita unora libertatea la prostie). Nu numai că împart echitabil responsabilităţile dar te şi salvează de la momente penibile faţă de oameni care, în modestia şi simplitatea lor, au pretenţii de la tine şi de la numele tău atât de bine marketat.
De data aceasta, buturuga mică a răsturnat carul mare. Pentru că banii nu fac tot timpul Pământul să se învârtă.