Mai întâi a fost nevoia primară, reală și indispensabilă de iubire, de sentimente frumoase care umplu suflete și astupă goluri. Iubire de toate felurile, de la oameni care mai de care mai mult, mai puțin dar diferit iubiți de tine, la rândul tau. Oameni de la care aștepți să primești, să te incarci, să te așezi comod pe tot ce au ei de oferit, ca să te înalți incă putin. Suntem dependenți de iubire colorată in toate nuantele, mereu altfel, mereu surprinzatoare. Dar, oricât de diversă și plină ar fi de încredere, de frumos, de alinare, de confort, de satisfacție, știi că nu e destul și te simți vinovat că știi, că o gândești. Avem, fiecare dintre noi, demonii noștri bine ascunși in spatele celor mai largi zâmbete postate pe Instagram. Și când se trezesc, într-o dimineață oarecare, îți aruncă ceașca de cafea pe jos și trântesc ușa de la intrare fără să anunțe, fără surle și trâmbițe, fără să ai timp să te pregătești de lupte lăuntrice pe care nimeni nu le va înțelege și pe care tu nu le vei putea explica in cuvinte simple.
Te-ai dat jos din pat urlând după o zi în care să nu te iubească nimeni dar, in care să auzi, de la un străin, că ești și meriți tot ceea ce ți-ai dorit incă de când simulai succesul în fața blocului, cu un public imaginar, cu aplauze închipuite. Te-ai trezit cu o apăsătoare nevoie de recunoaștere a omului care ai devenit, nevoie de succes dupa eșec, nevoie de putere și afirmare printre cei deja puternici, dintr-o elită pe care tu ți-ai ales-o ca reper, intr-un moment în care te îndoiai de tine și de viitor. Nevoi născute în diferite momente ale vieții noastre, pe care nu le-am putut depăsi niciodată cu adevărat. Și de aici, drumul e lung și anevoios și se pierde uneori motivul, dar rămân dorințele, rămâne neliniștea. Lumea e făcută pentru a încuraja fuga dupa orice, înaintea oricui. Uneori îi pierdem pe ceilalți, în timp ce mai câștigăm puțin din noi.
La fel de bine, intr-un alt colt al lumii, el s-a trezit mahmur, pe bucata lui de rai, uitându-se la cănile albe și goale de pe raft, din care nimeni nu bea cafea două dimineți la rând.
Cu toate acestea, avem demonii nostri ascunsi in spatele zambetelor de pe Instagram, care ne trezesc uneori si ne aduc aminte de nevoia noastra de recunoastere, succes si putere in fata lumii. Acest drum al cautarii iubirii este lung si greu, iar uneori uitam cine suntem cu adevarat in incercarea noastra de a obtine mai mult pentru noi insine. Insa, daca privim in jurul nostru, vom observa ca si altii se confrunta cu aceeasi lupta, iar uneori si ei se trezesc singuri intr-o dimineata, pe o bucata de rai, neputand gasi echilibrul intre nevoile lor si asteptarile societatii. Acesta este drumul neincetata al iubirii, dar nu uitati sa va bucurati de tot ceea ce aveti, intrucat uneori, acesta este un lux pe care nu toti il au. Fericirea nu vine din succes sau putere, ci din mici bucurii pe care le gasim in ceea ce deja avem.