Crizanteme colorate la marginea pieței, 5 fire la 2 lei. Ploaie, ploaie și iar soare, ca-ntr-un tablou celebru, atât de celebru că nu știu cine a avut inspirația să-l picteze… dar îl văd în mintea mea, agățat pe un perete alb, într-un castel unde miroase a rece și a rege. Probabil cafeaua aia cu rom, din Hamburg, încă își face efectul, două săptămâni mai târziu 🙂
Ai zice că-i toamnă.
Aproape de strada unde m-am definit ca individ cu fiecare om întâlnit în verile lungi şi liniştite, cu fiecare bob de strugure imaginat de la lăstarii de primăvară până la culesul efectiv al viei și mult după, cu fiecare sanie trasă de un Moș Gerilă fantastic, spărgător de uși încuiate, trecător prin geamuri și aducător de Eurocrem în două culori…undeva aproape, la colț de cimitir, sunt două bătrâne care vând busuioc și ultimele flori de toamnă caldă, din grădina lor cochetă și muncită. Ridurile lor, slăbiciunea mea.
5 lumănări mai târziu, plec mai departe pe străzi care mă cunosc mai bine decât îmi amintesc eu, gândindu-mă că poate Nietzsche, Schoppenhauer, Freud sau toți ceilalți băieți deștepți dinaintea lor au avut dreptate în privința modului în care ne raportăm la trecut. Există perioada în care suntem copii și restul vieții. Nici nu știu dacă realizezi momentul în care cele două se despart și te întregesc, până atunci când începi să vorbești despre tine cu voce tare și ți se pare că tocmai i-ai auzit pe ai tăi vorbind despre când erau ei mici. Ei răsuflă ușurați că acum îi înțelegi în sfârșit, tu fugi în camera ta să-ți cauți jucăriile și jurnalele, dar nu le mai găsești. De ciudă, îți propui să nu refuzi niciodată o invitație la șotron, pentru a-ți demonstra că ești tot acolo, tot tu, tot în aceeași viață și cu tot aceleași plăceri nevinovate.
Nu renunțăm niciodată la copilul din noi, cu vise mărețe, pentru care lumea e plină de întrebări și provocări… și cred că asta ne motivează fiecare decizie de a sări din pat la auzul alarmei, după mereu prea puţine ore de somn.
Între timp, în oraş, visele unora au rămas limitate la un banal statut de iubite de politicieni. Sau cel puțin așa se povestește prin cafenele, târziu în noapte, când limbile vorbesc dulcele grai al poveştilor spuse cu perdeaua trasă. Şi-a mai trecut un octombrie.