Tocmai am obervat că ninge iar la mine pe profil în timp ce afară îi dă cu ploaie cât cuprinde. Doar nu degeaba am fost ieri să-mi spăl urmele prafului de toamnă de pe maşină, aşa cum îi promisesem. Nu mai arăta a “maşină de lady”, ca să-mi citez o prietenă. Şi m-am simţit, că-s fată bine-crescută 😉
Ieri, la cafea, în timp ce unele se plângeau de prea multe ore de muncă iar altele de prea multe zile libere (da, la oameni ca noi, lipsa de activitate dăunează grav sănătăţii mentale), am reuşit să ne punem de acord asupra unui singur lucru. Undeva, cândva, am luat nişte decizii nu prea bune şi acum încercăm din răsputeri să le corectăm, deşi nu ştim nici ipoteze a formula în momentul de faţă. Sau putem desigur să dăm vina pe stele norocoase, să intre cafeaua mai bine şi să nu fie deloc vina noastră, căci ce să ştim noi, copii fiind la vremea aia şi cu o economie înfloritoare ca lalelele de martie 🙂 Şi de aici înainte, o să ne fie din ce în ce mai greu… uite de-aia nu mi-am putut imagina niciodată cum va fi viaţa mea când voi fi mare, pentru că se schimbă totul atât de repede, încât pierzi controlul şi te trezeşti într-o duminică mohorâtă, că bei o cafea în 4 culori şi nu ştii dacă e bine sau nu s-o amesteci şi să-i strici Feng Shui-ul!
Pe lângă toate aceste minidrame amuzante de care vom râde peste ceva timp, sper eu tot împreună şi sper eu cu soluţii cât mai puţin radicale (nu că n-am fi râs şi ieri cu lacrimi) 🙂 , a venit şi Crăciunul Elba în oraşul de pe Bega. Gen, două culori cunosc pe lume: alb şi albastru. Reclamă reclamă, dar mai schimbăm şi noi ceva? Pupilele mele sunt dezolate de-a dreptul. Bine că le-am promis lentile noi de Sf. Ion.