N-avem culori de vânzare

Ca o micuţă lady asortată ce eram dis-de-dimineaţă 😉 am forţat puţin pupila privitorului de rând cu una bucată balerini portocalii accesorizaţi cu o eşarfă în acelaşi ton, căreia nu credeam să-i găsesc vreun rost în dimineţile încremenite în faţa şifonierului (dar iată! cum se aliniază ele planetele în lumea modei :D) Şi pornesc la drum, deci.
Douăjdemetrii mai încolo de blocul meu… 2 exemplare, acelaşi specimen, tiparul ţăranului de oraş cu gura mare şi mintea mică: “Ia uite frate, doamna e de-a lu’ Băsescu!” (pe asta cu “doamna” am iertat-o…respectă-mă, “domnule”, cum vrei tu! ;)). Ideea care mi-a traversat mintea adormită şi necofeinizată în acel moment a fost că “frateee” (ca să citez stimabilul cetăţean)…politica asta duce campanii de marketing serioase şi uite tu că nu face discriminări! Între Orange, să zicem (ăia care ne dau minute pe viaţă, SMS-uri să omorâm tastatura/touchscreen-ul şi ne unesc din toate colţurile lumii ca să fim o mare familie care vorbeşte la telefon până crapă) şi partidul cu pricina, pe tine la ce te duce mintea când vezi culoarea asta?

[Eu una sunt împotriva marketingului agresiv (vizual, auditiv şi ce mai vreţi voi) şi încă urăsc faptul că acum mulţi ani Maggi a prostit toată România să-şi lipească inimioare pe geam (pentru cine-şi mai aminteşte) căci ştiţi cum e… de spaţiu publicitar gratuit are nevoie toată lumea, nu? Ei deştepţi. Neamul ba.]

Azi însă n-am avut obiecte la îndemână. Am avut culoare. Şi pe asta s-a pornit războiul minţii! E greu să te opreşti din a asocia nişte termeni după ce a avut cineva grijă să-i mărite în ochii tăi.

Şi vine şi a doua remarcă pe ziua de azi. Alt nivel cultural (pe scări in sus). Aceeaşi culoare, aceeaşi asociere. Ne-am cam îmbâcsit, nu? Agresivitatea vizuală lasă urme adânci. E de pus pe gânduri, la un ceai negru cu aromă de măr. APPLE anybody? 😀 Neah…Fujitsu.