Asfalt încins, proaspăt spălat de un ropot scurt de ploaie de vară. Miroase atât de bine… miroase a şotron desenat cu creta la început de vacanţă, a iarbă tăvălită sub cazematele unui război imaginar între copiii de la scara 1 şi cei de la scara 2… Miroase a vară. Încă aştept ca odată cu lăsarea serii să aud iar cântece de greier leneş. E aproape iulie (mâine!) şi e încă linişte noaptea. Să se fi apucat greierul lui Topârceanu de muncă? Şi furnica de cântat? 🙂