De cele mai multe ori, o faci intenţionat. Mersul ăla, gestul de a-ţi aranja ochelarii de soare, propoziţiile cu tâlc, melodiile alese cu grijă care spun tot ce nu-ţi găseşti tu cuvinte să-i spui…despre cât e de minunată, deşi nu ştii nimic despre ea, o formă plină de esenţă, pe care nu vrei s-o uiţi înainte de a o ţine minte. E aşa dintotdeauna, de câte ori apare o provocare nouă în viaţa ta care nu-ţi mai este de ajuns, deşi o împarţi deja la doi.Ţi-e frică de eternităţi şi ai trăi doar din momente după care mâine n-ar mai conta aşa mult, când l-ai avut pe azi şi a fost ameţitor de bun.
Dorinţele şi pornirile au fost mereu aceleaşi, de zeci de generaţii încoace. Felul în care alegem să le ascundem sau să le transformăm în normalităţi anormal de periculoase, diferă tot mai mult.