Între personal şi profesional nu stau decât câteva ore. Din ce în ce mai puţine.
Dacă îmi iau liber mâine de la birou şi aleg să mă plimb prin oraş, ştiu că voi găsi şi soare şi aer şi cafea bună. Şi oameni liniştiţi care nu ştiu din ce trăiesc, dar se pare că nu trebuie să stea în birou pentru asta pe tot parcursul deplasării astrului de la răsărit la apus. Ce frumos, nu? Să te prindă ora 10.00 la terasă, sub un soare încă rece, cu mâinile strâns lipite de cana aburindă.
Tot ce câştigi pe o parte, se pierde pe cealaltă.
Probabil că găsirea echilibrului e cea mai grea sarcină în viaţă.