Esenţă de parfum

Parfumurile definesc oamenii în raport cu existenţa lor în viaţa altor oameni.
Nu le cunosc, dar le recunosc. Mie îmi vorbesc despre oameni pe care i-am cunoscut şi nu despre cei ce le-au împrumutat numele lor. Indiferent că sunteţi o mie care folosiţi aceeaşi esenţă, eu o voi simţi altfel la fiecare dintre voi.
Şi îmi recunosc caracterul dificil când vine vorba de apreciere, dar iniţial e vorba doar de preferinţe, nimic personal cu cel care-l foloseşte. Dimpotrivă. Veţi observa însă că, pe măsură ce între două entităţi încep să se rostească şi cuvinte mai rotunde, esenţele se mulează, în mod subiectiv, pe gustul acestora. Receptivitatea faţă de oameni se transferă către o mare parte din tot ce-i caracterizează şi îi face distinctivi în faţa noastră şi în raport cu alţii.
Poate că nu-mi place în continuare esenţa lemnului de cedru (zic, doar), dar e diferită prin transfer pe propria-mi piele.