Ce-ţi poţi dori mai mult decât să te trezeşti la 5.30 dimineaţa, din senin, odihnită, fără să fie nevoie de alarmă sau vise ciudate. Pur şi simplu te trezeşti. Faci ochii mari (ăsta-i momentul în care sare orice fărâmă de somn s-ar mai fi scurs prin gene, căci tot somnul stă în ochi dacă nu v-aţi prins ) şi începi să te gândeşti. La copilărie cu cireşii ei cu tot, la ce ai mâncat aseară de ţi-e foame de la 5… , oare mai e valabilă garanţia de la aspirator, a cui zi de naştere e azi (că parcă ai suna pe cineva să-i spui “La mulţi ani, sper că sunt prima!!!” 😀 …) şi alte întrebări scrise pe tavan cu steluţe fosforescente ( erau la modă în cămine, acum 100 de ani; stăteau lipite fix până-ţi picau pe faţă noaptea în somn…priceless).
Şi în timp ce tu-l chemi pe Ene să vină naibii să te adoarmă la loc, ăsta e de mult la cafea cu dimineaţa. Râd de tine şi se hotărăsc ei să te adoarmă pe la 7, cu puţin înainte să-ţi sune alarma. Te apucă o iubire infinită.
Cea mai lungă zi.
LATER EDIT: Am inchis si mall-ul azi… gen: mai era putin si ne dadeau afara. Productiva zi!! Nu degeaba cine se trezeste de dimineata…stiti voi … 🙂