M-am apucat de “Procesul” lui Kafka aseară. Carte peste care tot dau de ani de zile prin librării şi pe care o dată am vrut s-o dăruiesc de Sf. Ştefan, dar Ştefan nu prea citea în timpul liber, aşa că am renunţat şi la idee şi la carte. Poate o să i-o povestesc într-o zi cu soare. 🙂
Mi-am procurat cartea din motive total superficiale – fac o selecţie de cărţi şi autori pe care aş putea s-o încadrez într-un curent al haosului. Kafka şi Răduleasca pe acelaşi raft… şi totuşi nu mă pot stăpâni de la a-mi apropia latura îndrăgostită de literatura clasică, de aceea îndrăgostită de ambiguitatea, dualitatea şi libertatea jucată a prezentului, aşa cum e relatat el prin vocea unor personaje contemporane, blamate sau iubite ( irelevant) dar controversate. Şi Piersic Jr. zace mândru pe acelaşi raft.
Sunt zile când mă întorc la ei, pentru că mi-e poftă de cunoaştere (da, mi-e poftă şi de altceva în afară de cafea şi bomboane 🙂 ) Şi am un milion de cărţi necitite, care vorbesc lucruri neştiute de mine, dar pe care sunt curioasă să le înţeleg înainte de a citi analizele criticilor, pentru a putea compara apoi şi a-mi demonstra că am avut dreptate (sau nu) în propriile-mi concluzii.
Şi sunt zile în care sunt prea ancorată în azi, special pentru a nu avea timp să mă gândesc la ieri. Şi dau drumul la comercialele mp3-uri şi mă arunc în multă spumă cu o carte lansată recent. O carte despre alte obiceiuri, alte trăiri, alte valori, alţi oameni. Ăia peste care dau când ies din scara blocului şi în mijlocul cărora mă confund, de multe ori, cu plăcere.
Printre rezoluţiile alea de Anul Nou, am trecut şi mai multe cărţi citite în 2012. Sper să mă ţin şi de asta….în acelaşi haos care-mi formează opinii şi-mi adânceşte o stare de libertate şi toleranţă. Şi toate astea pentru a fi sigură că n-am judecat nimic în mod greşit…