Cel mai ciudat e când mă citesc alţii. Alţii decât aceia care sunt familiarizaţi cu faptul că pot să scriu siropoşenii ascultând Mafia pe fundal. Alţii decât cei care ştiu că în viaţa de zi cu zi nu vorbesc prea mult şi de cele mai multe ori râd şi dau sfaturi pe care eu niciodată nu le pun în aplicare, deşi ştiu că sunt cele potrivite. Raţionamentele sunt foarte bune, păcat că eu funcţionez pe bază de inimă.
Şi acum, după 2 ani de când scriu, încă încerc să mă obişnuiesc cu ochii curioşi, care nu înţeleg nimic deşi eu nu folosesc cuvinte complicate. Şi nici măcar nu se reduce totul la a-mi povesti zilele, ci la a reuşi să punctez, pentru mai târziu, esenţa unui trecut căruia altfel am şanse să-i uit detaliile. Iar voi ştiţi că tot ce-i mai frumos, e detaliul, nu întâmplarea în sine.
Particularitatea dă fiecăruia dintre noi senzaţia sau certitudinea că avem cele mai intense poveşti de viaţă, chiar dacă faptic, sunt banale.
Să te expui, fie şi parţial, nu-i la fel de comod ca turnatul cafelei de dimineaţă în cana preferată… dar nici nu poţi generaliza fără dovada unor trăiri reale. Ochelarii mei de soare, care mă însoţesc peste tot, ar putea sublinia ideea de mai sus.
Dar, încet, încet, mi se risipeşte teama de ochii altora şi nu ştiu nici de ce, nici cum.
Unele zile încep cu lalele, altele se sfârşesc cu trandafiri.
Salutare,sa scrii un post pe blog nu e greu, dar sa scrii un post interesant pe blog pe care sa-l citeasca lumea si sa mai vrea si altele…pentru asta ai nevoie de un anume ceva sau de mai multe:)E a doua oara cand te citesc si-mi lasi o senzatie de profesionalism, scrii bine si frumos. Te felicit si…la cat mai multe post-uri !
P.S.Lasa ochelarii de soare sau schimba-i cu unii mai “decolorati”:)…nu ai nevoie
Multumesc frumos, Alina 🙂 Ma bucur sa te vad aici.
P.S. Azi i-am lasat acasa 🙂
Imi place ce scrii Ancuta, asa ca m-am abonat la blogul tau. 🙂
Te pup!
P.S. Mi-e dor de acele zile in care stateam de povesti la o cafeluta…. 🙂
Anuta!! Daca ai stii ce dor imi e si mie…Ma bucur sa te “vad” aici si sper sa nu treaca si anul acesta fara sa ne vedem:) Si felicitari pentru Centrul Anti-Mobbing! 🙂
Te pup!