Pentru că pur şi simplu trebuie să ştii. Să nu fii prinsă pe picior greşit. Să poţi să-ţi faci o părere. Să fii mereu cu un pas înainte. Să te simţi în siguranţă, chiar şi cu uşa încuiată 😉
Uneori, nici nu te întrebi de ce vrei să ştii. În cazul femeilor… nici ei nu se întreabă.
Defect sau calitate? Şi cam care e linia aceea subţire când curiozitatea te transformă în broscuţa cea urâtă şi obsedată de control? 🙂 Atenţie, doamnelor! A nu se confunda vigilienţa cu vânătoarea sau cineva va ieşi şifonat din poveste. Ştiu cât de tentantă e parola lui. Şi telefonul. Dar oare e sănătoasă o relaţie aşa? Şi dacă faci asta, înseamnă că la un moment dat, s-a întâmplat ceva cu el. Cu voi. Şi? Ai discutat? Ai lămurit? Te-ai liniştit? Pentru că dacă nu, nu te vei putea abţine. Pentru că, dacă am înţeles eu bine, problemele nu dispar de la sine. Se acutizează. Iar tu, devii expertă în vânătoare. Aşa expertă că data viitoare te ia Ţiriac la Balc în elita lui ucigătoare de mistreţi şi hopa! High Class Society, here I am!
Curozitatea feminină nu e doar un moft, un “aşa-s femeile” aruncat de cei care preferă sintagme simple în detrimentul gândirii. Poate că nouă ne pasă mai mult sau poate vouă mai puţin. Poate ne daţi motive, domnilor. Ştiţi cum e să aveţi motive?
Când scorpiile ies la atac… nimic nu le stă-n cale! Dar despre asta vorbim altă dată. 🙂