Uneori e suficient să fii la locul potrivit în momentul potrivit. Să nu-ţi faci probleme de alinieri de planete şi constelaţii, căci nu ai niciun rol. Ei bine, ăsta-i norocul. Alteori, trebuie să-l împingi de la spate. Să-i arăţi pe unde să intre şi să-i dovedeşti că tu ai nevoie de el mai mult decât alţii. Îţi trebuie răbdare multă şi perseverenţa aia de care ne lăudăm în CV-uri că suntem capabili. Îţi trebuie să plângi, să te revolţi şi să încetezi să speri de cîteva ori pentru a o lua de la capăt cu mai multă putere şi dorinţă de reuşită.
Pe parcursul vieţii, trecem prin ambele faze.
A fost o zi neaşteptată. Când lucrurile încep să se lege, nu ştii exact de care noroc ai avut parte…ăla muncit sau ăla întâmplător. Cred că de fapt asta nici nu mai contează. Important e ce faci mai departe cu el, cum îl modelezi şi îl înţelegi. Cum îl faci profitabil şi ce înveţi pe măsură ce el creşte sau se scurge printre degete. Mai ţineţi minte când în şcoală ni se zicea că o notă mare se ia uşor, dar s-o păstrezi este cel mai greu? Cam aşa şi cu şansele. Ţi se dau ca să le cultivi. Intreţinerea şi nu achiziţia face diferenţa.
Suntem mulţi. Şi deşi avem loc toţi, nu-i loc pentru toţi. Sper că m-aţi înţeles. Spor la construit acoperiş la norocul vostru 🙂
El a reuşit. Dar continuă. Şi acesta e poate cel mai admirabil lucru.