Când prinţesa îl întâlneşte pe Făt-Frumos, totul se schimbă. După Făt-Frumos, n-o să se mai poată uita nicicând la negustorul de mere din târg şi nu pentru că nu-l mai apreciază ca om, ci pentru că indiferent cât o face să râdă de dimineaţă până seara, el nu mai poate umple golurile. Chiar şi prinţesele bune la suflet apreciază masa mereu rezervată la Fratelli sau plimbările la Viena de Crăciun şi revelionul la Paris. Chiar dacă extravaganţele li se par mereu “prea mult” pentru ele, le place atenţia, răsfăţul şi admiraţia. Pentru că Făt-Frumos nu e băiat de Dorobanţi, chiar dacă ar putea fi. Are calităţi şi perspective rar întâlnite în regatul ei. Şi cu toate acestea, o face oare asta la fel ca celelalte?
Daca ai totul şi mâine pierzi totul, te va mulţumi oare mai puţin decât ai avut? Şi n-are legătură cu prinţi, prinţese sau alte telenovele bazate pe interese şi inele scumpe. E o poveste despre dincolo de limite, în toate aspectele vieţii. De preferat să le depăşeşti singur, ş-apoi să apară şi romanţa. Astfel, când romanţa se va încheia, tu vei avea în continuare satisfacţia micului tău imperiu, clădit deasupra de limitele ingratei suficienţe.