4 de 10

Am simtit ca se apropie 40. L-as fi simtit si fara calendar, intr-un spatiu care nu contorizeaza minutele, orele, anii. Nu vine cu intelepciunea citita in cartile cu povesti nemuritoare, nu am descoperit puteri magice de a schimba destine si nici nu am gasit solutii la problemele lumii. Nici macar nu vine cu fast, cu artificii sau sampanie scumpa menita sa dea acea stralucire superficiala unei vieti pe care te-ai straduit sa o traiesti cum ai stiut tu mai bine. Cred ca e cea mai linistita trecere intr-un deceniu nou, pentru ca vine cu incredere. Acea incredere naturala, formata pe parcursul unor ani de decizii bune sau proaste, de relatii cu oameni care au ramas sau au plecat acolo unde era locul lor, de reusite datorate tie sau altora care ti-au fost alaturi si dezamagiri pe care, de cele mai multe ori, le puteai anticipa. Dar daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti. Nu putem sa devenim o versiunea mai buna a noastra pana nu doare. Chiar de mai multe ori.

Cred ca ne sperie viitorul in cifre pentru ca ne indeparteaza putin de perspectiva infinitului de posibilitati. Acel ‘intr-o zi’ devine acea zi. Acum, fiecare zi e ‘intr-o zi’. Iti dai seama ca teoria aia cu comprimarea timpului nu mai pare chiar o simpla teorie despre care ai citit intr-un almanah din ’82 ce zacea in biblioteca bunicii. Alarma suna devreme in fiecare zi, ca sa fie ziua cat mai lunga. Anxietatea da jos cu tine din pat dupa ce va luptati prin asternuturi albe care iti amintesc cumva de mare, unde nu ai ajuns de 2 ani, desi locuiesti atat de aproape. Acum stii sa nu mai amani. Si iti aduci aminte ca cineva ti-a zis, intr-o zi, nu demult, sa nu mai traiesti pentru weekend, caci grabesti timpul netraindu-l. Dar tu inca o faci de multe ori, pentru ca esti prins intr-o furtuna in paharul tau cu apa si nu stii daca paharul se invarte sau lumea din afara lui. Si ti-e frica sa risti.

Dar da, l-am simtit pe 40 cu ceva timp inainte sa vina, si e greu de explicat. Am stiut ca e varsta potrivita cand am invatat sa spun ‘nu’ chiar daca Racul din mine se zbate inca sa te faca (si) pe tine fericit(a). Si nu m-am uitat in urma.

Data viitoare cand te mai uiti la poza aceea de cand faceai un an si suflai intr-o lumanare de biserica infipta intr-un tort cu piscoturi si multa frisca, cu toata familia pe fundal emotionata de aceasta reusita, tine minte sa ii spui copilului acela ca o sa fie o aventura frumoasa. Trebuie doar sa aiba rabdare si incredere. Chiar daca, atunci cand lucrurile se vor aseza cum ti-ai dorit, cei din poza aceea nu vor mai fi toti.